Traducere de Octavian Cocoş
Atâta timp cât Laura nu este prezentă, cerul rămâne întunecat.
Apollo, al Latonei fiu, privise
deja de nouă ori de pe terasă,
spre cea ce-i luase suflul, o frumoasă
pe care altu-acum o îndrăgise.
Şi pentru că nicicum nu o zărise,
extenuat, cătând de zor o casă,
părea un om ce da din minţi să-şi iasă,
căci n-o găsea pe cea care fugise.
Aşa că întristat stătea într-o parte
şi n-a văzut frumosul chip pe care
eu l-aş slăvi în viaţă-n orice carte;
dar el vărsa acum lacrimi amare,
părea cu mintea că-i plecat departe,
iar cerul era sumbru la culoare.
Notă: Cele două nume, Dafne (de care era îndrăgostit Apollo) şi Laura (cea de care este îndrăgostit Petrarca) înseamnă acelaşi lucru: laur. Apollo este zeul luminii şi reprezintă personificarea soarelui, de aceea atunci când varsă lacrimi cerul este sumbru la culoare.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.